Prea
Autor.Gabriel Stoica
8 Ianuarie 2016

Ce e prea mult?! Mai tot ce-mi este
Şi totuşi atât de puţin
Mi-e infinitul sublim de poveste
Şi prea mult lipsa ta-i un chin !

Atit de bine era cind imi erai aproape
Cind imi zimbeai si ma stringeai in brate,
Cind ma alintai si rasfatai
Si dulce si suav tu imi vorbeai.

Ce e prea greu?! Doar neputinţa
Că nu pot să sting jalnic dor
Şi mă frământ şi îţi caut fiinţa,
Iar când apari, e mult prea uşor...

Un dor nebun de tina m-a cuprins
Te caut si te strig fara incetare,
Dar nu m-auzi cit sunt de suparat si trist
Nu vrei sa vi sa-mi spui ceva.

Ce e prea trist ?! Absurd de clipe trecute
Doar în tăcere, plutind în abis,
Ce-i minunat?! Valuri nepricepute
De dulci simţiri ce mă cuprind în vis...

Ce-i prea prostesc ?! Să scrii poveşti cu zâne
Fără să ştii cum e să le trăieşti,
Ce e firesc ?! Să simţi că o iubire,
Te face să vibrezi când o găseşti...

Ce-i prea de tot ?! Să râzi singur de tine,
Bătându-ţi joc şi de inima ta,
Cerându-i vieţii numai ce-ţi convine,
Asta, cu-adevărat e mult şi prea !