Nu-mi lua speranta
Autor.Gabriel Razvan Stoica
4 Ianuarie.2017

Din Iubire am cladit o lume
Un vis frumos,un univers,
Te-am luat cu mine sa ma ti de mana
Caci tu mi-ai pus Inima ta in piept.

Am urcat sus pina la stele
Si luna am atins cu mana,
Mai dus in Rai si-n lumea ta de Zana
Si mi-ai redat increderea.

Mi-ai spulberat ori ce neincredere
Si lacrimile mi le-ai sters,
Mai invatat ce e Iubirea
Si-acum deodata vrei sa pleci?.

Ce ma fac eu daca tu pleci?
Nustiu singur fara de tine sa traiesc,
Tu mai invatat sa zimbesc
Sa cred in mine,sa traiesc.

Cum mi-ar fi serile fara de tine?
Cine in brate ma mai stringe?,
Iar diminetile in zori n-ar fi senine
Soarele ar fi acoperit de nori.

Nu-mi lua speranta,Nu pleca
Nu-mi lua Iubirea ce mi-ai daruit,
Ramai te rog in Viata mea
Nu pleca,Nu ma parasi.

Vezi bine pling,Suspin
Asta arata ce mult Te Iubesc,
Imi pasa mult de tine Sufletel
Dece sa pleci,Dece ma lasi plingand?.

Cand linga mine ai venit
Mai invatat ce e Iubirea,
Si mi-ai promis prin dulci,cuvinte
Ca nu se va sfirsi nici,cand.

Nu mai invatat insa sa nu pling
Daca vreodata soarta asa va vrea,
Sa pleci in alte zari,tu sti
Sa pot si eu singur trai.

Te rog nu-mi lua ori ce speranta
Gandeste bine ce ai de facut,
Caci nimeni nu te va Iubi ca mine
Si nu-ti va oferi clipe senine.