Divina
Autor.Gabriel Razvan Stoica
18 Ianuarie.2017

În ochii ei și inima mi-e plină
De o tăcere dulce-cristalină.
Și, mi-e suspinul murmur de lumină
Într-o chemare de noapte divină.

Asa de dulce-mi este ea
Fata cu Inima senina,
O Iubesc mult din toata Inima
Mi-e dulce-a Fiinta pura si Divina.

Domnește pasul ei peste colină
Și flori de promoroacă peste gene,
Încât o simt cum parcă mai suspină
Și-o iau de mână, și pornim alene...

Ah, n-am putut să rabd și-am sărutat-o,
Și-a înflorit în inimi primăvara,
De parcă între stele am pictat-o
Cu raze de tăcere dintr-o seară.

Si-am s-o Iubesc mereu curat
Si am sa-i daruiesc Sufletul meu,
Atit de Draga-mi este ea
Nimic nu am mai pretios.

Cand suntem impreuna
Timpul parca o ia la goana,
Chiar si cand norii umple Cerul
Ziua-i senina,E Divina.

Domnește pasul ei peste colină
Și flori de promoroacă peste gene,
Încât o simt cum parcă mai suspină
Și-o iau de mână, și pornim alene...

Ah, n-am putut să rabd și-am sărutat-o,
Și-a înflorit în inimi primăvara,
De parcă între stele am pictat-o
Cu raze de tăcere dintr-o seară.