Pentru Eminescu
Autor.Gabriel Stoica
15 Ianuarie 2016

A Fost odata ca-n Povesti
A Fost ca niciodata,
Un Scriitor cum nu ai sa intilnesti
Si nici n-o sa se mai nasca.

A Scris Frumoase Poezi
Sa-duca alinare,
In vresuri valuri de Iubire
Pentru fiecare.

Luna si Stelele-l calauzeau
In Lumea de Poveste,
Si poezia o transforma
In Dulce mingaiere.

El a creat un Univers curat
O Lume minunata,
In care peste tot gaseai
Iubirea cea adevarata.

A Pus in Inimile noasttre
Parfumul de Iubire,
Prin versurile sale minunata
El ne-a daruit Fericire.

Scriem de mult, dar Eminescu, unul,
S-a smuls din asteptarea milenara
Ca într-un alt descălecat de tara
Cu EL poet se proclama romanul.

Din urma Anilor si pina azi
Poezia lui traieste,
Se regaseste in carti,in noi
Si suna Romaneste.

Ca-ci nui Roman sa nu fi auzit de Eminescu
Sa nu fi recitat din Poezia lui,
Cind si-a-ntilnit marea Iubire
S-au cind e Fericit.

Luceafar bland de ziua şi de seara,
Iubirii dulce-i înfioara sanul
Şi-i peste orice inima stapanul
Ca doina peste codru-n primavara...

Pe cand şi noi ne facem datoria,
Stim ori nu stim ce s-o alege mane:
Catam în om şi-n versuri Poezia.
Dar şi cu cat îl vom urma, ramane,

Prieten mai legat cu vesnicia,
Statornic domn „scripturilor Romane”.