Glasul Sufletului
Autor.Gabriel Razvan Stoica
16 Martie.2017

Destinul ne-a ales pe amindoi
Si a facut sa neintilnim,
In vis atunci,cand noi ne-am ratacit
Ne-a luat de mina si-mpreuna ne-a adus.

Sufletele noastre asi vorbea
De la distanta se doreau,
Au pus la cale cu Inimile noastre
Sa ne aduca impreuna sa traim o Viata.

Si a venit acea frumoasa zi
Ne-am intilnit si ne-am placut din prima clipa,
Am ales sa raminem impreuna
Si am pornit pe-al Vietii drum.

Parea Iubirea minunata
Far de greseli sau suparai,
Ne completam unul pe altul
Ne-ntelegeam din gesturi si priviri.

Nu ma gandeam ca visul cel traiam sa se sfirseasca
Atit de bine ne era,
Dar parese ca Inimile noastre
Ne-au tradat fara sa stim.

Tu te-ai indragostit de-un alt Baiat
Sufletul tau a inceput sa se lipeasca,
De el si de Iubirea sa
Asta ca el era bogat iar eu sarac.

Intodeauna toate se intimpla cu un scop in Viata
Sa neintilnim sa invatam ceva,
Iubirea creste in Inimi
Doar daca o sadesti si ai grija de ea.