Insula sentimentelor

Era odata o insula, unde traiau toate sentimentele si valorile umane: Buna Dispozitie, Tristetea, Întelepciunea ?i Iubirea.
Într-o zi sentimentele au fost anuntate ca insula sta sa se scufunde, astfel încât si îsi pregatira navele de plecare. Doar Iubirea ramasese pâna în ultimul moment.
Când insula fu pe punctul de a se scufunda, Iubirea decise sa ceara ajutor. Bogatia trecu pe lânga Iubire cu o barca luxoasa si Iubirea îi zise:
„Bogatie, ma poti lua cu tine?"
„Nu te pot lua, caci e prea mult aur si argint în barca mea si nu am loc pentru tine."
Iubirea atunci se hotarî sa ceara ajutorul Orgoliului, care trecea pe acolo într-o nava superba.
„Orgoliule, te rog ma poti lua cu tine?”
„Nu te pot ajuta Iubire....” raspunse Orgoliul, „aici este totul perfect, mi-ai putea strica nava."
Atunci Iubirea întreba Tristetea, care trecea pe lânga ea:
„Tristete, te rog lasa-ma sa vin cu tine.”
„Oh, Iubire”, raspunse Tristetea, „sunt atât de trista încât trebuie sa stau singura”.
Chiar si Buna Dispozitie trecu pe lânga Iubire, dar era atât de multumita, încât nu auzi ca este strigata.
Dintr-o data o voce spuse: „Vino Iubire, te iau eu cu mine”. Era un batrân cel care vorbise. Iubirea se simti atât de recunoscatoare si plina de bucurie încât uita sa-l întrebe pe batrân cum îl cheama. Când sosira pe tarm, batrânul pleca. Iubirea îsi dadu seama cât de mult îi datora batrânului si întreba Cunoasterea:
„Cunoastere, îmi poti spune cine m-a ajutat?”
„Era Timpul”, raspunse Cunoasterea.
„Timpul?”, se întreba Iubirea, „dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat?” Cunoasterea, plina de întelepciune, îi raspunse:
„Pentru ca numai Timpul este capabil sa înteleaga cât de importanta este Iubirea în viata.”