Floarea albastră
Autor.Gabriel Stoica
17 Martie 2016

A Înflorit o Floare albastră
La fereastra casei mele.
Și în fiecare dimineață
Îmi zimbeste.E Frumoasă.

Stau și o privesc.cu Drag
Ai spun dorurile mele.
Mă asculta.mă răsfăța
Cu parfumul ei cel blind.

Ști tu Floare ce-i Iubirea?
Hrana Sufletului bun.
Ea îți mingaie Inima
Și îți luminează Viata.

Parfumul tău vintul îl duce
Departe în zări albastre.
Te rog spune-i să îl așeze
În Sufletul Fetei Frumoase.

Și Floarea atentă ma asculta
Cu ale sale petale în Ochi mă privea.
Soptindu-mi
Nu mai plingi.Eu sunt Zana ta.

Uimit eu glasul mi-am pierdut
Nu mi-a venit să cred ce aud.
Apoi în Ochii mei sa transformat
În Zana bună cum mi-a explicat.

Deacum Nu vei mai plinge.nu vei mai fi trist
Eu sunt aici sa-ti daruiesc Iubire.
Așa cum ti-ai dorit eu am venit
Sunt acum pentru todeauna lingă tine.

Dar zorii zilei s-au ivit
Din somn usor eu m-am trezit.
Cind la fereastră am privit
Floarea albastră am zarit.

Era asa Frumoasă ca in vis
Cu un parfum Dulce.mingaietor.
Ore înșir la ea eu am privit
De Frumusețea ei eu am rămas captiv.

De-atunci eu mi-am promis ca acest vis
Să îl transform în realitate.
Să daruiesc Floarea albastră
Fetei ce o să mă Iubească.