Da-mi mina,Lasa-ma sa-ti alung tristetea
Autor.Gabriel Razvan Stoica
31 Martie.2017

E-o Fata dulce,minunata
Sta singura intr-o gradina,
Plinge intruna si suspina
Imi sunt Dragi Ochii ei frumosi.

Stau si-o privesc,e minunata
Cu-n Inger dulce o aseman,
Imi rupe Inima cand vad
Ca plinge singura asa frumoasa.

Imi fac,curaji si ma apropi
O Privesc drept in Ochi si-ai spun,
Ridica-te Fata frumoasa
Da-mi mina vino linga mine.

Nu mai fi trista,nu-ti sta bine
Tu trebuie sa stralucesti,
Daca iti spun ca-mi placi
Vei rade si poate ca n-ai sa ma crezi.

Fata m-a asculta si-mi vorbeste
Sunt trista si dezamagita,
Am Iubit mult si drept rasplata
Acum sunt trista si ranita.

Eram puternica,candva
Radeam mereu,chiar si trista,
Dar astazi farmecul de-atunci
L-am pierdut,nu ma regasesc.

Te inteleg,zise Baiatul
Stiu ce inseamna suferinta,
Daca-mi dai voie vreau sa fiu
Ingerul ce-ti aduce fericirea.

In tine vad o Fata minunata
Cu-n Suflet cald plin de blindete,
De imi dai mina iti promit
Ca am sa-ti pun zambetul in privire.

Tot ce-ti promit este Iubirea
Sufletul,Inima si Viata mea,
Inger te voio numi pe tine
Si iti voi pune Soarele pe Cer toata Viata.

Am sa te-acopar cu Iubirea mea
Si am sa te feresc de tot ce-i rau,
N-am sa las Ochii tai sa plinga
Iti promit ca vei fi o Stea.

Si Fata ia dat mina
Impreuna au plecat,
De-atunci din ziua respectiva
Sunt fericiti cu-adevarat.

Acum e dinou fericita
Rade,zambeste,e puternica,
Copil frumos ea straluceste
Si Viata ei e senina si roz.