Jocul dragostei
Autor.Gabriel Razvan Stoica
18 Martie.2017

Te joci cu mine dragoste
M-alergi pe câmp de fantezie
Cunoşti că tot ce-mi place mie-
Fiori să simt şi-n degete.

Ma amagesti cu visurile tale
Ma faci sa zbor si sa plutesc,
Dar atunci,cand cred ca mi-e bine
Fugi si visul frumos al stergi.

Ca de-nceput mă vrei întruna
Nu-ţi sunt cuprins, nici încheiere
Îţi iei din chinul meu plăcere
Şi eu te plac dintotdeauna

Imi dai sperante de mai bine
Faci sa imi bata Inima in piept,
Dar cand spun ca totul e bine
Ma lasi si razi,Iar eu trist sunt.

Mă vrei trăind să simt că mor
Fără motiv ce să se ştie
Că de ursita mea urgie
Un timp mai zac şi-un timp mă scol

De ce te porti asa cu mine?
Cu ce-am gresit,Pe cine-am suparat?,
Cui sa ai spun amarul ce ma mistue
Sa pot trai si eu cu-adevarat?.

Să-nchid obloane peste simţuri
Să nu mai am aprinse stări
Să mă lipsesc de fluturi, flori
Trecând prin mine anotimpuri ?!

Puterea ta, din drum mă-ntoarce
Dragoste, ce dureri suprimă
Ba-n întuneric, ba-n lumină
Te joci cu mine şi îmi place !