Vis
Autor Gabriel Stoica

Eram trist si suparat
Rataceam pe strazi agale,
Cind deodata am zarit
O Fata Frumoasa tare.

Ne-am apropiat incet
Si in vorba am intrat,
Ochii de lacrimi mi-a sters
Si in brate ma luat.

Dece plingi,Dece esti trist?
Cu glas Dulce ma intreaba,
Ce tea-pasa,Ce te doare?
Si dece esti suparat?

Sunt un Om ce rataceste
Cautind ne incetat,
Dragoste si Fericire
Un Suflet cald si curat.

Inima si al meu Suflet
Imi vorbesc noapte si zi,
Si ma roaga ne incetat
Sa-i aduc Fata din vis.

Ne-am oprit in parc pe o banca
Si-a inceput a-mi povesti,
Ca si ea lafel ca mine
Cauta pe cineva.

Tot vorbind si povestind
Timpul se scurgea incet,
Soarele se indrepta
Spre apus,venea noaptea.

Noi de mina ne-am luat
Si-npreuna am plecat,
Am condu-so pina acasa
Urmind a ne revedea.

Zori zilei ce-au venit
Impreuna ne-au adus,
De la rasarit pin la apus
Timpul tot lam petrecut.

Si uite asa a inceput
Pentru noi o noua Viata,
Plina toata de Iubire
Cu parfum de Flori si Fericire.

Toata Lumea ne privea
Pentru noi se bucura,
Iar Iubirea noastra mare
De tot raul ne ferea.

Eram cei mai Fericiti
Totul pentru noi plutea,
Linga mine eu aveam
Un Ingeras scump si Drag.

Dar brusc si far de inteles
Visul asta minunat,
Parca zici ca avenit vintul
Si de la mine la luat.

Mi-am dorit
M-am straduit,
S-o fac tare Fericita
Flori sa-i pun in calea sa
Sa nu dea de-o pietricica.

Am pierdut tot ce-am avut
Fata Frumoasa din vis,
Inca mai caut si acum
Asteptind parca sa vi.