Iubita mea ti-am scris o poezie
Autor.Gabriel Stoica
23 Aprilie.2016

Iubita mea, ți-am scris o poezie,
Că iar april m-apasă cu tribut...
Vezi, florile din jur? Ți-aparțin ție,
In rest, ce-aveam mai scump, e-al tau demult.

Chiar daca ai plecat de mult de linga mine
Pasttrez si-acum cu Drag amintirile cu tine,
Lafel ca-n ziua cind te-am cunoscut
Imi bate Inima din mine.

Vine iar Vara si mi-ar fi placut
Sa fim noi doi ca in trecut,
Sa ne plimbam tinindu-ne de mina
Si sa ne sarutam ca doi Copii.

De s-ar putea ca prin minune
Sa te aduca gindul bun la mine,
As fi eu iars ca-nainte
As fi complet,ca esti cu mine.

Și-am să te rog ca să mai stai cu mine
Să legănăm chemările cu prunci...
Că de-ai putea să mă refuzi...Ții minte?
Și eu să sufăr iarăși ca atunci.

Apoi, iubirea e la fel ca învierea
Și eu aș vrea să reinviu din nou,
Când tot ce spui, sau indelung tacerea,
E cel mai bun și mai primit cadou...

Și-n veacul nostru, ca și-n multe alte,
Iubirile-s a fi sau a nu fi;
Tu, parcă neiubind, neânșirând smaralde,
M-ai învățat pe mine a iubi...

Acum, tu să mă crezi, mi-e dor de tine,
mi-e dor de tine și mi-e dor de noi...
De-ar fi de la-nceput? ...deja alerg spre tine,
Dar tu-ai putea să mă refuzi din nou?