Rai pe pamint
Autor.Gabriel Stoica
26 Aprilie.2016

Ia-mă de aici şi du-mă departe
Pentru o zi şi poate o noapte
Atât îmi ajunge să te iubesc
Pe urmă să mor şi iar să trăiesc...

Ia-ma cu tine si tine-ma-n brate
Saruta-ma Dulce tirziu in noapte,
Luna sa fie martora noastra
In Iubire si in Poezie.

Nu vreau o viaţă cu zile puţine
De goale clipe, de sensuri infime,
De rosturi triste şi-atât de lumeşti
Că-ţi pare miracol să te-ndrăgosteşti...

Te vreau pe tine sa-mi fi aproape
Sa alergam amindoi,
Cind Soarele ride,S-au sunt ploi
Si noi sa ne sarutam amindoi.

Suntem prea absenţi la iubirea curată,
Frumoasa poveste e-acum demodată...
Vrem totul perfect dar soarele-apune
Şi-ncet devenim o imperfecţiune...

Eu azi îmi doresc mai mult ca oricând
Să simt o iubire chiar numai şi-n gând...
Să sufăr, să plâng, să râd, să plutesc,
Să am pentru ce, în zori să sclipesc...

Şi de-ai apărut în lumea-mi de ceaţă,
Te port în simţiri ca o dulce speranţă,
N-am cum să opresc...nu-i scrisă vreo lege,
Să simt ce inima nebună, alege...

Nu vezi că nu-mi trece iubirea de tine,
Nici timpul, tăcerea, nu pot s-o suprime ?!
Chiar cred azi că moartea, să vină de-ar fi,
Cu tine în suflet şi-n iad aş trăi...

Căci raiul e ceea ce-n inimă simţi :
Fiori de plăcere, aprinse dorinţi...
Deci vino şi ia-mă...prin ploaie sau vânt,
Cu tine o clipă e rai pe pământ !