De vorba cu Iubirea
Autor.Gabriel Stoica

Stau si ma gindesc in noapte
La tot ce e minunat,
Parca aud soptind o voce
Sunt Iubirea mai chemat?.

Ai raspund incet,timid
Da te caut si te strig,
Vreau sa vi si pe la mine
Sa-mi dai lacrimi de fericire.

Si o intreb,Dece ai plecat?
Doar putin mai vizitat,
Mi-ai dat aripi sa plutesc
Si mai facut sa visez.

Mi-ai trimis un Inger bun
Care sa-mi dea fericire,
Si-apoi lai luat cu tine
Sia-ti plecat uitind de mine.

Ma-ti lasat cu Ochii in lacrimi
Cu Inima rupta-n bucati,
Fara sa-nteleg ce se intimpla
Plin de dor si tare plins.

Am Iubito cu putere
Am crezut in ea prea mult,
Era tot ceaveam mai scump
Zana mea pe acest pamint.

Si acum te intreb Iubire?
Ce-ai de gind,Ce vrei cu mine?,
Va mai fi o zi in care
Am sa fiu iar fericit?/

Va mai fi in Viata mea
O Fata cum a fost ea?,
Sa fiu rasfatat si ocrotit
Sa Iubesc sa fiu Iubit?

Dar nu mi-a raspun Iubirea
Ma privit cu Ochii ei,
Mi-a soptit cu glasul stins
Ca va fi si pentru mine.

Si am adormit apoi
Cu o lacrima in Ochi,
Si-am visa-to pe-amea Zana
Ce mi-era cindva Iubita.

Dar eu nu ma dau batut
Stiu ca va veni-napoi,
Si-am sa rid,si-am sa zimbesc
Pentru ca am sa Iubesc.