Nevoia de a Multumi
Autor.Gabriel Stoica
3 Aprilie 2016

De cind ma stiu pe-acest pamint
Si lumea am privit prin Ochii mei,
Am inteles menirea mea pe-acest pamint
Ca-ci trebuie pe Oameni sa-i Iubesc.

Ai Multumesc lui Dumnezeu
Ca mi-adat un Suflet curat,
Si-o Inima incare este doar Iubire
E Un Izvor ce nare secatuire.

Îi mulţumesc smerit lui Dumnezeu
Că mi te-a scos ,doar el putea ,în cale !
Chiar de-aş fi fost eu singurul ateu
I-aş fi adus o viaţă osanale !

Sunt Fericit ca-m reusit sa te cunosc
Sa te Iubesc si sa te string in brate,
Ca te-am asemuit cu-n Ingeras din Cer
Ca-m adormit la tine-n brate.

Am plins atunci,cind ai plecat
Si m-am simtit ratacitor,
Dar mai tirziu am inteles cu adevarat
Ca Dumnezeu cu mine are un alt plan.

Si alta Fata va fi Ingerasul meu
Va sti sa ma Iubeasca,
Va mingaia cu grija Sufletelul meu
Si Inima ce bate-n pieptul meu.

Iar eu ai voi darui Iubire
Credinta Vata intreaga-i voi jura,
Si vom avea zile senine
La fiecare pas Iubire.