El si ea
Autor.Gabriel Stoica
14 Mai.2016

A Fost odata o poveste
In care erau doi Copii,
Ce se Iubeau unul pe altul
Si erau impreuna in fiecare zi.

Iubirea lor era curata
Si erau tare fericiti,
Mereu ei erau impreuna
De la apus la rasarit.

Se alintau,Se rasfatau
Aveau grija unul de altul,
Zimbeau,Rideau erau frumosi
Si se aveau unul pe altul.

El ai spunea Fete-i mereu
Esti aer si lumina pentru mine,
Inger ce imi da fericire
Iubirea din Sufletul meu.

Ea ai raspunde Baiatului
Esti Soarele ce straluceste,
Sunt dependenta de Iubirea ta
De-ar fi ceva sa ne desparta,
Eu nu as mai putea fi eu.

Am sa am grija sa fi linga mine
Sa te fac fericit sa-ti fie bine,
Sa nu pleci sa ma lasi plingind
Sa-mi fi mereu alaturi in Suflet si in gind.

N-as suporta ca sa iti fie rau
Ceva sa te ia de linga mine,
Sa fim mereu doar tu si eu
Si sa ne bucuram de Iubire.

Frumoase juraminte,Frumosi cei doi Copii
Iubirea lor curata,Mereu in fiecare zi,
Plini de afectiune,Rasfat si mingaieere
Mereu nedespartiti,Si plini de fericire.

Dar pina intr-o zi
Cind brusc,fara motiv,
Fata ai spune lui
Te las,Nu te-am Iubit.

Am fost doar linga tine
Tristetea sa-mi alini,
Sa-mi daruiesti Iubire
Sufletul sa-mi mingai.

Baiatul o implora
Ramai Iubita mea,
Nu pleca in asta lume
Singur nu ma lasa.

Dar fara sa ai pese
Si sa priveasca-n urma,
Fata s-a dus departe
Si a lasat in urma,
Un Suflet trist,plingind dupa Iubire.

In zadar Baiatul a incercat
Sa o gaseasca,Sa-i vorbeasca,
Fata la ignorat
Si sfidatoare i-a zimbit in fata,
Spunindu-i,Ce-i,ce s-au Iubit,
Nu se mai vad si nu isi mai vorbesc in fata.

Asa Baiatul plins
A Ratacit o vreme,
Din lacrimile lui
A Aparut un rau.

Asa dar ce-i,ce Iubiti
Pastrati-o cu Sfintenie Iubirea,
Nu mintiti,nu jicniti
Si nu raniti Inima.