Amintirea ta
Autor.Gabriel Razvan Stoica
28 Mai.2017

Nu vreau, și nu voi da uitării
Acele zile ce-au trecut,
Deși pășim pe dreapta înstrăinării
Nu vreau, și n-am să pot să te uit.

Caci te-am Iubit si Te Iubesc
Cum n-am Iubit vreodata in Viata,
Te-am apreciat si te numesc
Inger Divin,o dulce Fata.

Venita noaptea mai devreme 
Și vîntul tot a spulberat,
Nu a fost dragoste ca-n poeme,
Dar nici nu vreau să cred că sa finisat.

In tine am vazuut Iubirea intreaga
Prin Ochii tai am privit Raiul,
Tu mi-ai redat zimbetul si lumina
Tu mi-ai sadit in Inima Iubirea.

Cînd soarele lucea întreg pămîntul
Și valurile mării melodii cînta,
Noi ambii umbream pămîntul
Ținîndu-mă de mînă mîna ta.

Ne sarutam in Marea involburata
Si ne juram Iubire Sfinta printre valuri,
Ne promiteam ca niciodata
Nu vom lasa ceva sa ne desparta.

Și lunii îi ieșeam în cale
Fiind în seară amândoi.
Da, a fost o vreme,
Care nu se va întoarce înapoi.

De ce povestile frumoase
Trairile de vis se pierd in zari?
De ce Iubirea pura moare
De ce sa uit privirea ta mingaietoare?.

Tu, posibil ai uitat de mine
Sau poate îți mai amintești.
Știi, lîngă tine mi-a fost bine,
Dar păcat că nu te-am învățat să iubești.

Si mi-as dori sa fi-nvatat ceva
Sa Iubesti cu-adevarat,
Sa zimbesti,sa fi fericita
Sa nu mai fi nervoasa si nici rea.

Acum regretele le dăm într-o parte
Iar amintirile le înecăm.
În viața noastră a fost nu doar o noapte
Pe care nicicând n-o s-o uităm.