Inca departe
Autor.Gabriel Razvan Stoica
6 Septembrie.2016

Cuvintele sunt uneori puţine,
Peceţi pe buze arse-ntr-un sărut,
În nopţi de jar când mă gândesc la tine...
Străina mea, pe unde te-ai pierdut?

Imi esti in gind si totusi prea departe
Caut sa vad privirea ta,
Te caut dar nu te zaresc in noapte
Mi-e dor de tine,unde esti?

Cât de departe rătăceşti prin astre
De n-auzi vocea mea deşi te chem,
Când dau în lături zările albastre
Să fim pereche? Nu ştiu ce blestem

Asa frumos ar fi sa-mi fi aproape
In zori zilei Soarele sa-l luam in palme,
Sa straluceasca pentru noi
Si sa-i zimbim,Frumosi sunt Ochii tai.

Îţi ţine paşii pe cărări de gânduri
Dar sper că într-o zi ai să găseşti
La ţărmul mării, scrise-aceste rânduri,
Să rupi blestemu-atunci când le citeşti.

- Eu nu mai am nevoie de cuvinte,
Nici de busolă să te regăsesc,
Când nu te văd, las versul să m-alinte,
Ador să-mi spui în soapta: „te iubesc”.

Ar putea oare sa se-ntimple o minune
Ca tu sa vi la mine-n brate,
Sa ma saruti si sa ma mingai
Sa-mi spui in soapta,acum sunt linga tine.

Aștept cu nerăbdare dimineața
Când mă trezesc și tu mă strigi: „Ioan”,
Sărutul dulce-mi luminează fața
Şi-alunecăm pe clape de pian

Uniţi de-o infinită armonie...
Ştii, Liliana, am găsit scrisoarea,
Pe plaj-aceea rece şi pustie
Şi orice vers învinge depărtarea.