Dece plingi?
Autor.Gabriel Razvan Stoica
25 Septembrie.2016

Era o Fata minunata
Cu Ochi senini,stralucitori,
Statea trista pe o piatra
Si ai curgeau licrimi,izvor.

Plingea trista si suspina
Era asa de suparata,
Totul in jur i se parea
Fara de Suflet,Fara Viata.

De ea se-apropie un Print
Un Baiat chipesi si inalt,
Cu glasul blind incet o intreaba?
Dece plingi-ce sa intimplat?.

Fata usor a tresarit
Si printre lacrimi ia vorbit,
Pling pentru ca nu sunt Iubita
Toti au fugit,Singura m-au lasat,
Cel pe care eu l-am Iubit
A Plecat si nu ia pasat.

Atunci Baiatul ia raspuns
In loc sa plingi mai bine ai zimbi,
Sigur ca el nu te-a Iubit
Pentru ca daca Te Iubea si ai pasa de tine,
Si astazi era linga tine.

Hai lasa-ma sa-ti sterg Ochii frumosi
Zimbetul lor sa-nsenineze Cerul,
Nu plinge,nu fi trista,nare rost
Priveste inainte,uita ce a fost.

Te-atmir,tu esti asa frumoasa
Si sigur tu ai sa zimbesti,
Lasa ca zimbetul sa umple ata fata
Si-ncearca sa traiesti in prezent.

Nu iti inchide Inima
Nu lasa Sufletul sa plinga,
Priveste cu atentie in fata ta
Si vezi ca,cu Iubirea stai de vorba.

Imi placi si imi esti tare Draga
Daca ti-as spune ca te vreau,
Sa fi amea dulce,comoara
Sa fi tu Ingerasul meu.

Stiu ca acum ma crezi nebun
Si mai stiu ca inca il mai Iubesti,
Dar mai tirziu ai sa-ntelegi
Ca e pacat sa il astepti.

Apoi Baiatul a plecat
Si ia lasat Fetei in mina un bilet,
Acolo intr-un cuvint scria
Sunt linga tine cu Sufletul si Inima.

Deodata Fata sa inseninat
A inteles ca nare rost sa plinga,
Si si-a jurat sa o ia de la cap
Sa Iubeasca un alt Baiat.