Un om avea doi fii. Cel mai tânăr dintre ei îi spune tatălui: tată, dă-mi partea care mi se cuvine din avere; atunci el le-a împărţit averea. Dar, nu după multe zile, feciorul cel mai tânăr, strângându-şi toate, s-a dus într-o ţară depărtată; şi acolo şi-a risipit toată averea, vieţuind în desmierdări. Venindu-şi în fire, a zis: câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier de foame! Mă voi scula şi mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi. Şi, sculându-se, a venit la tatăl său. Iar pe când era încă departe, l-a văzut tatăl său şi i s-a făcut milă; şi, alergând, a căzut pe grumajii lui şi l-a sărutat. Atunci i-a zis feciorul: tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Iar tatăl a zis către slujitorii săi: aduceţi haina cea mai bună şi-l îmbrăcaţi; puneţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui; apoi aducând viţelul cel îngrăşat îl junghiaţi. Să mâncăm şi să ne veselim; căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi au început să se veselească. Iar feciorul lui cel mare era la ţarină; când s-a întors şi s-a apropiat de casă, el a auzit cântece şi jocuri. Atunci, chemând pe unul dintre slujitori, l-a întrebat: ce înseamnă acestea? Iar acela i-a răspuns: fratele tău a venit şi tatăl tău a junghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos. Şi s-a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl lui, ieşind, îl ruga. Însă el, răspunzând, a zis tatălui său: iată de atâţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta! Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, să mă veselesc cu prietenii mei. Dar când a venit acest fiu al tău, care a mâncat averea ta cu desfrânatele, ai junghiat pentru el viţelul cel îngrăşat. Însă tatăl i-a zis: fiule, tu în toată vremea eşti cu mine şi toate ale mele, ale tale sunt; se cuvenea însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat.
Bine ati venit in Site-ul meu . Sunt Gabriel Razvan Stoica,Gazda Dumneavoastra,Si ma bucur din Suflet sa va cunuos . Scriu Poezie pentru ca Iubesc Oamenii si imi doresc sa-i vad fericiti . Aici veti gasi mingaiere,Alinare,Liniste Sufleteasca / Chiar daca ti-e greu in Viata,Chiar daca ai fost dezamagit,Tu Iubeste si Iarta,Asta te face fericit. Sper sa va placa,ce gasiti aici si astfel sa ma vizitati.. Va Multumesc,Va Iubesc.
Despre mine
- gabrielrazvanstoica
- Va invit in lumea pura a Poeziei,..Lasa-ti gandurile sa zboare,Lasa-te purtat pe aripile visurilor Inchide Ochii citind Poezia si te vei regasi intr-o lume de Poveste...Traieste frumos,Gandeste pozitiv si fi optimist..Invinge tristetea cu zimbete,Ignora rautatea si plateste cu bunatate celor ce te dujmanesc..Bucura-te de tot ce te-nconjoara..Fi un Om bun.Cu Drag.Gabriel Razvan Stoica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu