Prostia la superlativ
Autor.Gabriel Razvan Stoica
3 Iulie.2017

Traia odata un Om simplu
Frumos la Suflet si la Chip.
Muncea cinstit si era sincer
Pe toti ai ajuta din pur instinct.

Era sarac dar avea Suflet bun
Daruia din putinul sau.
Lupta sa supravietuiasca-n fiecare zi
Si isi vedea de treaba lui mereu.

Dorinta-i apriga de a avea
A Mers la Scoli inalte sa invete.
Si cand destinul visul i-a-mplinit
Omul nostru s-a transformat.

Acum era un Om Scolit
Cu bani si far de saracie.
Un arogant.Un clevetit
Pe ceilalti ai privea cu ironie.

Si a ajuns patron.Si-a angajat pe alti
Prieteni.Rude cunostinte.
Dar bani usor al transformase
Intr-un Om rau.Fara de minte.

A Uitat ca si el a fost sarac
Si ca alti al foloseau.
Acum ca s-a vazut bogat
Lafel si el pe Oameni ai badjocorea.

Nu te lasa furat de bani
Si nici stapin tu nu te crede.
Caci din sarac sa-ajungi bogat
Nu-i greu.E Doar o trecere de vreme.

Dar lacom daca tu devi
De sus din varf tu ai sa cazi.
Si nimeni nu-ti va-ntinde o mina
Iar tu nu vei mai putea sa te ridici.

Vor spune toti.Lasa-l pe Prost
Asa ai trebui.Las sa crape.
Cand a fost bogat a uitat
Ca si el era sarac.ca noi ceilalti.

E Prost si nu-i va trece niciodata
Un inganfat.Fara de minte.
Si-l vor lasa sa se tarasca
Prin nisip si noroi singur pe burta.