La Izvor
Autor.Gabriel Razvan Stoica
21 Iulie.2017

La izvorul cel din vale
Sta o Fata ca o Floare,
Ma apropi si-o privesc
Zici ca-i Zana din Povesti.

Istovit si insetat
Ars de razele de Soare,
O Rog sa imi dea sa beau
Apa pura de Izvor.

Ma priveste si-mi ofera
Un pahar cu apa rece,
Ma intrewaba? -Ce-i cu tine
Unde mergi pe-asa caldura?.

-Merg prin lume cautind
Fericirea si Iubirea,
Vreau sa le gasesc sa simt
Gustul pur,Si s-o traiesc.

-Stai pe loc,imi zise ea
Ai ajuns acolo unde,
Ai visat si ti-ai dorit
Unde este fericirea.

Si eu caut si-mi doresc
Printul care sa-mi ofere,
Iubire pura din Suflet
Dragoste si mingaiere.

-Cred ca bunul Dumnezeu
A Facut ca amindoi,
Sa ne intilnim aici
La Izvorul cristalin.

Ne-am dat mina si-amindoi
Intr-un glas cu voce tare,
Ne-am promis ca-ntodeauna
O Sa fim mereu noi doi.

Si de-atunci Izvorul curge
Lin,Apa-i mereu limpede,
Tuturor ce vin si bea
Le ofera doar Iubire.

E Izvorul fermecat
Ce-a ales ca amindoi,
Sa ne intilnim aici
Sa incepem o Poveste.

Poezia-i o Poveste
Scrisa-n vers despre Iubire,
Pentru Sufletele care
Nu-si gaseste fericire.

Nu nadajduiti cu gandul
Ca visul ramine vis,
Crede-ti cu tarie-n ganduri
Si-n Iubirea ce-o doriti.