Desenind pe Cer
Autor.Gabriel Razvan Stoica
27 Iulie.2016

Nu îţi voi scrie zilnic şi nici nu te aştept,
Cu zâmbetul tăcut din gânduri mă deştept
Şi desenând pe cer tufiş de trandafiri,
M-oi ridica în slava prea marilor iubiri.

Ca tu mi-ai fost lumina
Si aier,Cer senin,
Dar acum esti departe
Si totul e pustiu.

Asa ca-m hotarit
Sa desenez pe Cer,
Inimile noastre
Batind in ritm alert.

Si Chipul tau frumos
Ce mi-a ramas in privire,
Il desenez din stele
Vesnic sa il privesc.

De dincolo de veacuri îți strig de fericire
Și-nalţ cuvântul care, azi, îl numesc iubire,
Din timp îți cer amurgul şi lacrima din ploi;
Să văd cum mi se nasc: dorinţe şi nevoi.

Şi-mprospătez o stare cândva de neîmplinit;
Iar curcubeul zării: o să-l transform în mit !
Iubirea să îți crească sub pleoapa ta căzută,
Că te-am iubit cu foc dar nu mă simt iubit.