Poveste de Iubire.
Autor. Gabriel Stoica.

Era o zi de iarnă
Tare frig si ningea.
O Fata supărata
Plingea si suspina.

Lacrimile-i curgeau
Si tremura de frig.
Că cel.ce o Iubea
In Lume a fugit.

De ea se apropie încet
Cu mers timid si Suflet cald.
Un Băiat tare liniștit
Putin timid.

Dece plingi ce s-a intimplat?
Dă-mi mina.vino linga mine.
Lafel ca tine sunt si eu
Alerg după Iubire.

In brațe cei doi sau luat
Pe drumul Vieții au plecat.
Iubirea pe ei ia cuprins
Trăiesc intr-o Poveste
Nu in vis.

Cînd fara de speranță ei erau
Nu mai credeau in Fericire.
Au fost atinși uniti pe Viata
De raza caldă de Iubire.

De atunci e soare-n Viata lor
Pe Cer norii nu mai apar.
Trăiesc o dragoste curata
O Viata minunata ca-n Povesti.

Atunci.cînd crede-m mai puțin
Ca Soarele pe Cer rasare.
Iubirea va eși in cale
Viata noastră s-o lumineze.