Omul si fericirea
(Autor.Gabriel Razvan Stoica)
25 Martie.2018

Un Om statea pe-o piatra si plingea
Era pierdut privirea-i era trista.
Caci nu avea nimic din ce visa
Viata i se parea ne dreapta.Egoista.

Deodata un Inger cobor asupra lui
Si-l intreba -De ce plingi Omule?.
Nedumerit privirea-si ridica
Si spuse -Sunt nefericit.

-Ce iti lipseste.ce vrei tu
Ca ochii si Sufletul sa nu iti plinga?,
Caci tare trist esti tu Om bun
De ce te pierzi De ce nu crezi in tine?.

Omul se aduna si ai raspunse
-Nu am nimic si ratacesc.toate imi merg pe dos.nu imi e bine.
Nu am Iubire.nu ma regasesc
Prietenii m-au parasit .

-Nu am si eu o Viata cum au altii
Sa pot sa rad si eu.sa ma distrez.
Nu am vacante.Nimeni nu ma alinta
Ce Viata-i asta pe care-o traiesc?.

Ingerul ai intinse mina
Ai spuse incet-Ridica-ti Omule privirea.
Priveste Cerul.Soarele
Florile.Pasarile.Asta-i fericirea.

Priveste-te pe tine.tu esti sanatos
Ai Doi Ochi si doua picioare.
Poti merge unde iti doresti
Si poti vedea Soarele cu alesale raze.

De-ai stit tu Om nerecunoscator ce esti
Cati Oameni sufera acum tradati de boala.
Cati si-ar dori sa fie cum esti tu
Liber si simplu sa poata merge unde vrea ata Inimioara.

Nu bani te fac fericit
Nici luxul sau vacantele.
Ci simplitatea ce-o traiesti
Si sanatatea ce o porti cu tine.

Si Ingerul a disparut
Omul as sterse lacrima.
A Inteles ca nu gandea corect
Ca el defapt e mult mai fericit de cat credea.

Asa ca bucura-te Omule
De fiecare clipa ce-o traiesti.
Si ai grija sa fi vesel si sa zimbesti
Invata sa te bucuri de ce ai.