Esti aici
Autor Gabriel Razvan Stoica
15 Octombrie.2016

Rostesc în gând al tău nume
De când nu ne-am mai văzut...
Căci ai plecat departe-n lume,
Dar cred în tine și-am crezut.

Chiar daca timpul a trecut
Lafel si Anii peste noi,
Imi mai aduc,cu Drag aminte
De clipele frumoase,de noi doi.

Te văd în vis cu ochiul minții
Și tare-aș vrea să te ating...
Dar trezit în zorii dimineții
Simțeam ca nu esti aici.

Stiu ca asa se-ntimpla-n Viata
Sa Iubesti mult,Si-apoi sa pierzi,
Dar spre deosebire de alti Oameni
Eu nu port dujmanie,nu ranesc.

Am depasit demult tristetea
Si lacrimile despartirii mi le-am sters,
Dar inca ma gindesc la tine
Ca te-am Iubit si am tinut la tine.

Ești aici,dar păstrezi tăcerea.
În mine trăiești și exiști.
Îți simt ne-încetat durerea
Și privirea ochilor tăi triști!

Aduti aminte cum visam
Si cite planuri ne faceam,
Cum desenam tabloul de poveste
Si cum noi doi in noi credeam.

Dar asta e a fost odata
Nimic nu va mai fi ca la inceput,
Tu ai plecat si ai ales o alta Viata
Eu am ales sa merg pe un alt dreum.