Un Înger plin de ură

Un Înger plin de ură
(Autor. Gabriel Răzvan Stoica)

Tu Fată cu chipul de Înger
De ce urăşti pe toată lumea?,
Iubirea ta se face ură
Si-apoi bârfeşti, vorbeşti urât si razi de cel ce l-ai iubit.

Eşti dulce şi frumoasă Zână
Ai suflet minunat,
Dar te-ai pierdut pe tine însuţi
Şi astăzi ura te-a împresurat.

I-ai alungat pe cei, ce te iubeau
Nu i-ai ţinut aproape,
Eu existam în viaţa ta
Voiam să mi te am şi amîndoi să construim,
O lume minunată.

Nu te-am lovit, nu te-am rănit
Aşa cum au făcut-o alţii,
Te-am ocrotit şi te-am privit
În tine am vazut ce n-au văzut vreodată alţii.

Astăzi nu taci, vorbeşti urât
Tu scri poveşti din ură,
Căci nu iubeşti  şi n-ai iubit
În viaţa ta pe nimeni.

Dacă azi plîngi s-au suferi singură
E nu mai vina ta,
Căci ai crezut in oameni rãi
Ce sau jucat cu viaţa ta.

Spune tu, fi sinceră te rog
Cu ce eu ţi-am greşit?
De astăzi le spui tuturor
Cuvinde dure, minciuni pline de ură
Că nu te-am împlinit.

Zici că citeşti cărţi, biblioteci întregi
N-ai învăţat nimic?,
Tu imi spuneai cu gura ta
Că, cartea îţi deschide mintea.

Nu vezi cât suferi şi cât plîngi
Cum astăzi tu plăteşti? 
Tot ce mie cu ură mi-ai făcut
Lafel şi celorlalţi pe care i-ai iubit.

Deschide ochii mintii, nu te mai ură
Nici pe cei, ce îţi sunt aproape,
Pierzi mult purtindu-te aşa
Te pierzi pe tine însuţi.

19 Aprilie. 2019