Iar ai plecat

Iar ai plecat
(Autor. Gabriel Răzvan Stoica)

Iar ai plecat şi nu ştiu unde ești
Iar ne-am certat dintr-o prostie,
Mi-ai spus plimband că n-o să mai greşeşti
Că-ţi pasă mult de mine fiindcă mă iubeşti.

Ai să te intorci ca-ntotdeauna
Şi ai să-mi ceri ca să te iert,
Căci ai greşit, nu ti-ai dat seama
Că sufletul tu îmi răneşti.

Noi suntem soarele şi luna
Şi ne iubim, mi-eşti tare dragă,
Tu însă mă alinţi cu vorba
Şi apoi pleci, Nu-i prima oară.

Degeaba plîngi, nu te mai cred
Mi-e inima ruptă-n bucăţi,
Cu plînsul tău nu mă impresionezi
Când pleci nu ştiu nimic de tine, zile, luni intregi .

Eu am crezut în tine, în noi
Şi mi-am dorit să-mi fi mireasă,
Dar tu mai amagit şi mai minţit
Acum e prea târziu frumoasă Fată..

Să şti că mi-ai rămas în suflet
Păcat că nu mai suntem amîndoi,
Aşa a fost să se intimple
Povestea de iubire dintre noi.

12 Aprilie. 2019