Poate dacă ploaia s-ar opri

Poate dacă ploaia s-ar opri
(Autor. Gabriel Răzvan Stoica)

A început să plouă tare
Se face tot mai frig în jur,
Vântul aruncă frunzele departe
Eu stau căzut pe gânduri şi îţi scriu.

În mână ţin o poză cu noi doi
Când te ţineam în braţe şi ploua peste noi,
Te-acopeream cu trupul meu
Şi printre picături spuneam, îngerul meu.

Îmi beau cafeaua aburindă
Deodată în bar uşa larg se deschide,
Şi intră o fată ce seamănă cu tine
Tresar dar nu eşti tu.

Mi-e dor de noi, de mângâierea ta
De dimineţile în care,
Te trezeai somnoroasă şi-mi spuneai
Iubite e o nouă zi, hai să ne bucurăm de vsoare.

Şi poate dacă ploaia s-ar opri
Şi ar ieşi pe cer o rază de soare,
I-aş spune lui să-ţi dea de veste
Că-mi aste dor de tine, te iubesc.

Povestile de dragoste sunt minunate
În vis, în cărţi totu-i frumos,
Dar când se-ntâmplă în realitate
Ce-i ce-şi jură iubire, uită si te părăsesc.

E doar o poezie ce am scris
Prin ea vreau să vă fac să ştiţi ,
Să preţuiţi iubirea, sentimentul pur
Să nu glumeşti, să nu răneşti omul cu suflet bun.
Totul e fictiune.

4 Octombrie. 2019