Mai lăsat să te las

Mai lăsat să te las
(Autor. Gabriel Răzvan Stoica)

Când amândoi ne-am cunoscut
Am tresărit frumos şi am simţit fiorul,
Că tu eşti tot ce îmi doresc
Îngerul ce îmi potoleşte dorul.

Privind în ochii tăi senini
Acolo am văzut povestea noastră,
Ne-am luat în braţe, ne-am promis
Că amândoi vom fi o viaţă întreagă.

Dar nu ştiu cum, de ce tu ai ales
Uşor să uiţi iubirea noastră,
Că ai ales în timp să pleci
Lăsându-mă încet în spate.

Nici tu nu ști ce vrei să faci
Ba mă iubeşti, ba nu îţi pasă,
Te duci acolo unde auzi poveşti
Apoi eşti tristă, plânsă toată.

Mă suni, îmi spui că mă iubeşti
Îmi ceri iertare, te caiesti,
Te-ntorci la mine ca şi cum nimic nu s-a întâmplat
Mă iei în braţe, ai uitat.

Apoi iar pleci şi nu îţi pasă
Că am o inimă ce te iubeşte,
Acum îţi spun eu, nu-mi mai pasă
Vezi-ţi de drum fată frumoasă.

Îmi pare rău că s-a încheiat
Iubirea noastră minunată,
Dar tu eşti cea ce ma lăsat
Acum te las şi eu, nu îmi mai pasă.

17 Octombrie. 2019