Glasul gandului
(Autor.Gabriel Razvan Stoica)
9 Mai.2018

In linistea din zi cand Soarele e la amiaz
Sunt eu si gandurile mele.
Si printre ciripit de pasarele
Parca i-aud glasul cum ma intreaba despre tine.

In dreapta mea este Izvorul
Ce curge linistit la vale.
In stinga Florile frumoase
Ce inflorite imi zimbesc si ma rasfata.

Soarele-mi spune.-Nu eu am vorbit
Doar stau si te privisc pe tine.
-Asculta-ti gandurile.Spuse el
Caci sigur ele vor sa vorbeasca.cu tine.

Privind in Suflet mai atent
Am vazut cum mintea si Inima vorbeau.
Cum sa ne-mpace pe-amindoi
Sa ne aduca inapoi.

Sufletu-mi spune -Nu mai fi orgolios
Uita si treci peste ce a fost rau.
-Cauta sa ierti si sa te impaci
Cu Sufletul ce il Iubesti.

Mintea imi spuse. -Fi mai atent
Cauta sa nu te grabesti.
-Caci daca te-a mintit odata
Asa va face iar cand o sa iti fie si mai draga.

Inima spuse. -Eu Iubesc
Si de la mine vin sentimentele.
-Va rog sa faceti ca sa nu mai pling
Caci nu-mi e bine cu lacrimi in Ochi.

Eu nu mai inteleg nimic
Vorbesc in cor.Gandurile.Sufletul.Mintea.Inima.
Insa un lucru il stiu eu
Ca Te Iubesc.Intoarcete sa fim iar noi.