IUBIRE NEÎMPĂRTĂȘITĂ

          Iubire neîmpărtășită
(Autor. Gabriel Răzvan Stoica)

      Povestea noastră aşa s-a scris
Cu lacrim pe hârtie,
Erau cândva doi copii
Ce îşi jurai iubire.

      Visau frumos,credeau în ei
Şi îşi făceau planuri mari,
El îi spunea mereu -te iubesc
Ea ezita.

      Băiatul a iubito mult
O vedea Zîna lui,
Era icoana ce-o purta
În inima şi sufleţelul lui.

      Dar fără motiv a plecat
Fata lui cea frumoasă,
Sa-ntors la cel, ce îl iubea
Până pe el să îl cunoască.

      Băiatul a rămas plângând
După iubirea lor,
A implorat-o, întoarce-te
Dar ea, deloc.

      El plânge şi azi, lacrimi curg
Şi o vrea înapoi,
Dar fata nu are de gând,
Îi spune, mai stai.

      Nu e momentul să mă întorc
Acum să fim noi doi,
Mai lasă timpul şi-ai să vezi
Că vin înapoi.

      Baiatul nu ştie ce să mai creadă
E minţit, s-au e adevărat?,
Plânge şi o roagă pe fată
Vino, te-aştept cu drag.

      Fata nu se va mai întoarce
El ştie bine asta,
Şi totuşi plânge după ea
Dar ei nu prea-i pasă.

      De îl iubeşti vino acum
Nu-l amagi-n zadar,
Căci inima îl doare rău
Şi lacrimile-i curg şirag.

      Aşa se-ntâmpla în iubire
Când nu-i maturitate,
Unu iubeste, iar altul se preface
Si-apoi apare plânsul.
       17 Septembrie. 2022