ULTIMUL TREN

               Ultimul tren
    (Autor. Gabriel Răzvan Stoica)

   Am spus mereu că n-am să mai iubesc
Am cunoscut dezamăgirea,
   Tot ce am preţuit mi-a pus lacrimi în ochi
Şi mi-a lăsat cicatrici.

   Ai apărut tu, aşa de minunată
Dulce şi gingaşă femeie,
   Şi mai făcut dinou să mă îndrăgostesc
Şi să las fricile de-oparte.

   Te porţi frumos cu mine, eşti atentă
Şi mă iubeşti din toată inima,
   Dar parese că n-am scăpat detot de frică
Şi uneori sunt rece şi distant.

   Ba te iubesc, ba te resping
Nici eu nu ştiu ce se întâmplă,
   Dar îţi promit că am să fiu mai ferm
Şi o să vin mai lângă tine.

   Tu eşti ultimul tren în care urc
Sper să mă duci acolo unde e frumos,
   Pe culmile iubirii să fim noi
Mereu cât vom fi pe pământ.

   Îţi mulţumesc, că ai răbdare
Că ai ales să mă iubeşti,
   Să lupţi cu frica şi cu teama
Stai lângă mine, şi eu te iubesc.
             5 Februarie. 2021