DE CE TE PLÂNGI

          De ce te plângi
   (Autor. Gabriel Răzvan Stoica)

   De ce eşti omule nerecunoscător
Şi spui mereu că n-ai nimic,?
   Că viaţa este grea şi tu te chinui
Şi lupţi în fiecare zi să-ţi fie bine.

   De ce te plângi că eşti sărac
Că îţi lipsesc multe în viaţă?,
   Tu nici nu şti defapt
Că eşti bogat, le ai pe toate.

   Deschide ochii şi priveşte
Cât de frumos e soarele,
   Cât de gingaşe sunt florile
Şi cum arată totul împrejur.

  Nu toţi au bogaţia ta
Sunt oameni ce nu pot vedea,
   Nu merg, stau toată ziua în pat
Bolnavi, şi nu se plâng ca tine.

   Nu banii înseamnă bogăţie
Nici casele, maşinile de lux,
   Ci sănătatea este bogăţia
Căci Poti să faci tot ce-ţi doreşti

   Învaţă omule să preţuieşti ce ai
Că poţi să vezi, să mergi şi să vorbeşti,
   Şi mulţumeşte-i tu lui Dumnezeu
Că ţi-a lăsat tot, eşti bogat.

   Să te obişnuieşti în viața cu puţin
Şi să te bucuri că eşti sănătos,
   Căci dacă eşti bogat, dar eşti bolnav
Eşti mai sărac decât tu ţi-ai închipuit.
                4 Februarie. 2021