CAFENEAUA IUBIRII

          Cafeneaua iubirii
  (Autor. Gabriel Răzvan Stoica)

   La masă stă retras şi trist
Un tip puţin inalt,
   Şi savurează liniştit
Cafeaua cu, caimac.

   Priveste-n jur cam abătut
Se uită peste tot,
   Parcă aşteaptă pe cineva
Dar nu vine deloc.

   Deodată intră-n cafenea
O fată răpitoare,
   Se-aşează la o masă lângă el
Şi-a prinde o tigarã.

   El o priveşte insistent
Se uită-n ochii ei,
   Zâmbeşte şi timid îi spune
Hai vino lângă mine.

   Se vede clar că sunt frumoşi
Se potrivesc cei doi,
   Îşi povestesc prin ce-au trecut în viaţă
E clar, se plac, se potrivesc.

   Şi mai comandă o cafea
Mai stau puţin de vorbă,
   Apoi se iau de mână amandoi
Şi pleacă împreună.

   Aşa s-au cunoscut cei doi
La o cafea pe seară,
   S-au plăcut, astăzi se iubesc
Sunt fericiţi, au o familie frumoasă.

   Nu-ţi trebui mult ca să iubeşti
E deajuns să fi tu,
   Să fi sincer, să fi, fidel
Simplu şi modest.

   Păstraţi cu grijă ce iubiţi
Căci asta-i fericire,
   Cu jumătatea ta împarti tristeţea, bucuria.
Pentru toată viaţa.
         11 Februarie. 2021