CÂNDVA

               Cândva
  (Autor. Gabriel Răzvan Stoica)

   A fost odată, nu de mult
Nu-i vorba de-o poveste,
   O fată şi-un băiat ce se iubeau mult
Ceva cum naţi văzut.

   Erau atât de fericiţi
Trăiau aşa frumos,
   Povestea lor, pură, senină
Exact aşa ca-n vis.

   Dar când părinţii i-au văzut
Totul s-a terminat,
   Fata era săracă, băiatul bogat
Şi nu i-au mai lăsat să fie împreună,
Şi i-au despãrtit.

   Fata la iubit tare mult, lafel şi el
Îşi promise-se dragoste curată
Şi şi-au jurat iubire
Până la sfârşit.

Băiatul a implorat-o
-Vino înapoi,
   -Pe tine te iubesc, nu-mi pasă de ai mei
Căci tu-mi dai fericirea.

   Fata a spus -Nu, e mai bine aşa
Ei nu mă plac pe mine,
   Nu vreau să te îndepărtez de-ai tăi
Şi poate Maine când ne vom certa,
   Să-mi reprosezi şi să nu fie fericire.

   Şi uite aşa s-a incheiat o dragoste curată
Iubirea lor ce era sinceră, curată,
   Astazi a rămas
Scrisă în cărţi, şi o citeşte lumea toată.

   De eşti bogat, s-au eşti sărac
Iubirea este pură,
   Nu banii îţi vor ţine de cald
Ci inima ce bate lângă tine.
           9 Ianuarie. 2021