Am găsit această povestioară, am citit-o, mi-a plăcut...mă bucur ca un copil și o împartaşesc vouă tot ca un copil.
A fost odată un fermier care şi-a dat seama că şi-a pierdut ceasul în fân. Nu era un ceas oarecare. Pentru fermier acest ceas avea o valoare sentimentală..
După o lungă cautare prin hambarul cu fan el a renunțat. Afară era un grup de copii. S-a îndreptat catre ei şi le-a spus că cel care va gasi ceasul va primi un premiu deosebit.
Auzind asta, copiii s-au dus in hambar şi au început să caute peste tot. Când toți erau pe punctul de a renunța, un copil a venit la fermier şi l-a… rugat să îl lase singur în hambar pentru a cauta ceasul.
După puțin timp, băiatul s-a întors la fermier cu ceasul în mână.
Fermierul a ramas uimit şi l-a întrebat:
– Cum ai reuşit să-l găseşti? Eu şi ceilalți copii îl cautam de foarte mult timp.
Băiatul i-a raspuns:
– Nu am făcut nimic special. M-am aşezat şi am început să ascult. În linişte am auzit clinchetul acelor de ceas, iar apoi am mers in direcția indicata de sunet”.
Câte decizii luăm în fiecare zi dictate de vocile din exterior şi câte luăm dictate de vocea noastră interioară?
Uneori ai nevoie doar să ai curajul de a sta cu tine în linişte …Dumnezeu ne vorbeşte tot timpul,trebuie doar sa ascultam...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu