Deşteptul şi prostul

Deşteptul şi prodtul
(Autor. Gabriel Răzvan Stoica)

Pe o bancă într-un parc
Aparent nimic banal,
Stau de vorbă, se agită
Doi oameni, tot îşi explică.

Vorbesc tare, apăsat
Despre una, despre alta,
Unul critică cu haz
Celalalt frumos ascultă.

-Uite, spune prostul tare
-Şti pe Floarea de la deal?,
-Am văzut-o în grădina
Vorbea cu vreo doi golani.

Şi explică prostul tare
Despre toţi că-s vinovati,
Numa el are dreptate
Restul nişte depravata.

Deşteptul stă şi-l priveşte
Şi-l întreabă, -Da ce ai,
-Ce îţi  pasă despre alţii
Dacă ţie nu-ţi greşesc. ?

-Ce faci tu e numa bârfă
Nu-i frumos, eu spun să taci,
Uite-te puţin la tine
Ia vezi tu eşti chiar curat?.

Când în cap nu-i pic de minte
Prostia îşi face loc,
Şi de acolo nebunie
Tot bârfeşte pe ceilalţi.

Aşa azi şi aşa mâine
Prostul rămâne în loc,
Şi privindu-i pe alţi cum au
Se îngroapă în noroi.

Todeauna ţine minte
Nu purta grija altuia,
Vezi-ti omule de treabă
Lumea e aşa cum vrea.

Ţine minte ce îţi spun
Că omul care îţi spune,
Despre unul că a greşit
Aşa vorbeşte şi despre tine.

Fugi de oamenii frustraţi
Ăia fără ocupaţii,
Lasă-i singuri, stai departe
Ăştia sunt foarte bolnavi.

7 Mai. 2019