Povestea unei Fete oarbe

Povestea unei fete oarbe
O fată care era oarbă, se ura pe sine din cauză că nu putea să vadă. De fapt ea ura pe toată lumea, cu excepţia iubitului ei. El întotdeauna era lângă ea. Ea i-a spus lui că dacă ar putea vedea măcar lumea, ea s-ar căsători cu el.

Într-o zi, cineva i-a donat fetei o pereche de ochi. După transplantul de ochi, când şi-a dat jos bandajele, ea era capabilă să vadă tot. El a întrebat-o:”Acum, că poţi să vezi lumea, te vei căsători cu mine?” Ea l-a privit şi a realizat că el este orb. Observând pleoapele lui închise, ea a rămas şocată. Chiar nu se aştepta la aşa ceva. Gândul de a privi la ei tot restul vieţii, a condus-o pe ea să refuze căsătoria. Iubitul ei a plecat cu lacrimi în ochi, iar câteva zile mai târziu i-a scris un bileţel:”Să ai grijă de ochii mei. Te voi iubi mereu.”

Aşa lucrează creierul nostru deseori când ni se schimbă starea. Doar câţiva ne amintim cum era viaţa înainte şi cine a fost mereu lângă noi în cele mai dureroase momente. Viaţa este un dar!

Înainte să spui un cuvânt rău, gândeşte-te cu unii nu pot vorbi.

Înainte să te plângi de gustul mâncării, gândeşte-te că unii nu au ce mânca.

Înainte să te plângi de soţul sau soţia ta, gândeşte-te că unii nu au nici o companie.

Înainte să te plângi de distanţa care o ai de făcut cu maşina, gândeşte-te că unii nu au maşină şi sunt nevoiţi să o parcugă pe jos.

Înainte să te plângi de locul tău de munca, gândeşte-te că unii sunt şomeri, sau chiar ar dori locul tău de muncă.

Când gândurile acestea depresive te pun la pământ, zâmbeşte şi gândeşte-te că eşti încă în viaţă, eşti încă aici! Preţuişte viaţa în aşa fel de a-I aduce slavă lui Dumnezeu!