Poveste
Autor.Gabriel Razvan Stoica
26 Decembrie.2016

La mine-n Suflet scrisa-i o Poveste
Din tot ce am trait si ce-am Iubit,
Cu cerneala de sentimente
A Unei Sfinte Iubiri.

Am crezut mult in dragoste
Si am jurat si oferit Iubire pura,
Mereu mi-am dorit sa fiu fericit
Cu Zana buna.

In ori ce Fata am vazut un Inger
Si cu Iubire-am puso pe un piedestal,
Am zis mereu ca ea e Zana
De care am nevoie-n Viata mea.

Atâtea fete-am sărutat,și Iadul
A-nlocuit,de-atâtea ori,iubirea
Târziu am înțeles că fardul
Oricât ar fi de bun,nu schimbă firea.

De frumusețe m-am lăsat tradus
De buze dulci,de părul lor bălai
Însă ce credeți?Nu mi-au spus
Că toate-acestea nu mă duc în rai

Asa credeam decateori ma-ndragosteam
Ca acum o sa fie bine,
Dar la fel ca-ntr-o Poezie
Versul amar se repeta.

Am fost naiv,și-am căutat splendoarea
În brațele ce le credeam divine
Dar răspunzând iubirii cu trădarea
Au omorât tot ce-a fost bun în mine

Si astazi mi-a ramas doar rima
Scrisa in versuri,Poezii,
Pe toate am sa le pun in carte
Sa-mi linistesc bataia Inimii.

Mi-e frica oare sa Iubesc?
Voi mai fi iar ca inainte?,
Sa tin in brate Fata ce-o Iubesc
Si sa cred iara in Iubire.