www.gabrielrazvanstoica.blogspot.ro
www.sufletulpoeziainimii.wordpress.com
Noi doi sub acelaşi ploaie
(Autor. Gabriel Răzvan Stoica)
Atunci când ziua se îngâna cu noaptea
Şi soarele era la apus,
Noi amândoi în parc pe bancă
Priveam cat de frumos este în jur.
Vorbeam despre iubire şi noi doi
Visam povestea pe care o scriem,
Priveam în ochii tăi frumoşi
Şi te tineam în braţe strâns.
Dar deodată nori de ploaie
Au îmbrăcat cerul senin,
Şi a început să plouă tare
Că n-am avut unde fugi.
Ploa cu picaturi mari repezite
Era totul de basm,
Ne-am luat în braţe şi-am ieşit în mijloc
Cu foc noi doi ne sărutam.
Frumoase-s clipele acelea
Căci amândoi visăm frumos,
Te am pe tine, mă ai pe mine
Şi ne iubim, suntem noi doi.
Te-am luat în braţe şi-am plecat
Încet spre casă, se înopta afară,
Ploaia uşor din cer cădea
Era ca o poveste minunată.
Ajunşi acasă ai adormit
În braţe te strângeam cu drag,
Cât de frumoasă poţi să fi
Eşti minunata, Zâna mea.
Sunt norocos că tu eşti lângă mine
Că am cea mai frumoasă Fată din această lume,
Mereu vom fi nedespărţiţi
Iubirea noastră veşnic va trăi.
10 Iunie. 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu