Eu te-am iubit, tu mai rănit

Eu te-am iubit, tu mai rănit
(Autor. Gabriel Răzvan Stoica)

Din prima zi când te-am văzut
Inima a inceput să-mi bată tare,
Am crezut că sunt fericit
În baratele tale.

Am privit ochii tăi frumoşi
În ei vedeam lumea frumoasă,
Vocea ta blândă mă alinta
Tu erai Zâna mea cea dragă.

Am început să te iubesc
În mintea mea erai doar tu,
În ochii mei pe tine te vedeam
In versul meu, iubita mea.

Nopţile erau de poveste
Şi zilele erau de vis,
Eu te iubeam, credeam în tine
Tu mă răneai şi mă tradai pe-ascuns.

Eu mă topeam în preajma ta
Erai ca o Icoană Sfânta,
Le spuneam tuturor, iubita mea
Nu e o Fată, e o Zână.

Eu te-am iubit, tu mai rănit
Mi-ai călcat inima în picioare,
Când ai plecat la toţi tu mai vorbit
Nici până azi n-am înţeles de ce-ai făcut asta oare.

Gândeşte-te că vorbele acestea
Nu mie îmi fac rău, pe tine te lovesc,
Ura necunoscută ce mi-o porţi tu mie
În fiecare zi îţi face Rău.

Astăzi nu vreau să mai aud de tine
Nu mai ai suflet, eşti prea rea,
Mergi înainte, îmi pare Rău pentru tine
Singură ţi-ai făcut viaţa grea.

4 Iunie. 2019