Apune soarele în mare

Apune soarele în mare
(Autor. Gabriel Răzvan Stoica)

Frumos apune soarele în mare
Coboară încet în valurile-i line,
Şi parcă-n şoaptă vrea să spună
Priveşte în ganduri şi-n inimă.

Parcă puţin cam obosit
De câte a văzut în ziua asta,
Stă liniştit privind în larg
Cât de frumoasă este seara.

Atentă îl privesc cât e de blând
Cum caută odihna bine meritată,,
Şi îl intreb. -Cât ai umblat în ăsta zi
Ai văzut şi iubirea mea cea rătăcită?.

Uşor se-ntoarce către mine
Şi mă priveşte zâmbitor,
Cu raza lui frumoasă mă atinge
Şi-mi spune. -Nu, sigur ăsta-i un vis altau.
-Iubirea ta de-ţi aparţine
Stă lângă tine fără să o cauţi,
Ce simţi tu azi e o dorinţă
O dragoste neîmpărtășită.

Apoi coboară la culcare
Se stinge încet, seara-i ia locul,
Rămân în loc, cu gandul bun
Cât de intelept şi frumos mi-a grăit.

Când iubeşti şi esti fericit
Şi când priveşti iubirea pură,
Întodeauna e aici
Şi îţi aduce fericirea.

28 Iunie. 2019