De ce vorbesc oameni unii despre alţii, şi nu vorbesc, unii cu alţii?
(Articol. Gabriel Răzvan Stoica)
Toţi ne pricepem la toate, numai la ce trebuie nu. Toţi ştim să dăm sfaturi altora, dar când e vorba de noi, ne poticnim. Şi cel mai important, de ce ne place să vorbim despre alții, să-i criticãm, să-i bârfim, să le găsim un cusur, fără să ne uităm la noi?. Să le luăm pe rând. Întodeauna ne place să ieşim în faţă cu ceva, pentru a le arăta altora, cât de deştepţi şi atot ştiutori suntem noi, dorind să ne impunem ca lideri în grupul de prieteni. Când unii oameni dau de greu, unii apar gata pregătiţi cu soluţia rezolvări problemei intalnite, mulţumiţi că ei nu trec prin greutăţile cu, care se confruntă, prietenul, prietenii săi, şi imediat sărim cu sfaturi. În cea ce priveşte bârfa, critica, la asta nu ne intrece nimeni. Poate că vi s-a întâmplat, sunt sigur de asta, ca în grupul vostru de prieteni, toţi să radeţi, să vă simţiţi bine împreună, iar cand unul, doi pleacă, cei rămaşi să-i vorbească.. Acest lucru se întâmplă din neputinţă, mental aceşti oameni sunt frustraţi, neputincioşi, atinşi de invidie. E mai uşor să vorbeşti pe la spate pe alți, decât să le spui în faţă parerea ta. Asta înseamnă, laşitate. Aceşti oameni sunt slabi, în traducere, meschini. bine, oameni fără valoare, de nimic.. Când lângă tine cei prezenţi vorbesc despre ce absenţi, să şti că aşa vor vorbi şi despre tine, în lipsa ta.. Bârfa e din popor, aş spune, un folclor, dar rautatea din bârfa e, prostie, laşitate, infantilism. Caută să fî om, iar dacă ai ceva de spus, chiar de e de rău, spune ce gândeşti persoanei în fața.. Feriţi-vă de proşti. Prostia e o boală incurabilă.. E simplu să te fereşti. Repet. Dacă în preajma ta ceilalţi vorbesc despre cel sau cei absenţi, Aşa vor vorbi în lipsa ta si despre tine. .Aceşti oameni sunt. Gunoaie.
