Primul te iubesc
(Autor. Gabriel Răzvan Stoica)
Păstrezi şi azi cu drag în suflet
Clipa aceea minunată,
Când te-am luat uşor de mână
Şi am soptit, frumoasă fată.
Era o seară de toamnă
Senin, cerul pictat cu stele,
Doar noi şi florile afară
Şi vântul ce te mângâia în păr.
Priveam atent în ochii tăi
Prin ei vedeam lumea frumoasă,
O lume în care eram doar noi
Viaţa mea toată lângă tine-i minunată..
Te-am luat în braţe şi te-am sărutat
Am simţit un fior ce mi-a plăcut,
Mâna prin părul tău eu mi-am trecut
Şi am soptit, eşti tot ce mi-am dorit, din suflet te iubesc.
Am început să plangem amândoi
Şi ne întrebam unul pe altul,
Unde ai fost, te-aştept de-o viaţă întreagă?
Tu eşti iubirea mea, fiinţa dragă.
Şi uite că astăzi trăim povestea noastră
Mi-eşti îngerul cel păzitor,
O dulce şi frumoasă fată
Iubita mea, prezentul, viaţa întreaga, viitorul.
10 Ianuarie. 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu