MAI PUS LA PĂMÂNT

      Mai pus la pământ
(Autor. Gabriel Răzvan Stoica)

      Mai făcut să mă îndrăgostesc de tine
Mai atras cu frumuseţea ta,
Ai mimat frumos iubirea
Mai sedus şi mai abandonat.

      Inima mea a început să te iubească
Ai văzut asta, dar ştiai,
Că nu mă vei iubi, şi mai atras în plasă
Să-ţi vindeci sufletul rănit.

      Ai stat aproape lângă mine
Să te răzbun pe fostul tău iubit,
Că te-anselat, şi te-a rănit
Aşa ai procedat şi tu cu mine.

      Mai pus la pământ când ai plecat
Aşa uşor ca o felină,
N-ai spus nimic, tu te-ai indepărtat
Să te întorci la fostul tău iubit.

      Când m-am văzut singur şi abandonat
Cu inima îndurerată în palmă,
Am răbufnit şi am strigat
Că eşti o mincinoasă şi o profitoare.

      Te-am rugat să nu spui nimic
Nimănui despre mine, mi-ai promis,
Dar gura tu nu ţi-ai ţinut
Şi i-ai spus tot noului tău iubit.

      M-a durut rău trădarea ta
Iubirea toată ai călcat-o în picioare,
Dacă ştiai că nu mă vrei
Nu trebuia să mă laşi să mă îndrăgostesc aşa de tare.

      Îmi pare rău de tot ce-a fost
Îmi pare rău că am crezut în tine,
Dar ştiu că bunul Dumnezeu
Va face să îmi simţi durerea, să suferi ca mine.

      Ţi-am reproşat prin vorbe grele
Că mai minţit, că ţi-am făcut cadouri,
Pentru că mai lăsat plin de durere
Şi mai vândut ca Iuda pe Iisus.

      Atâta ai știut să faci
Păcat că ai şi tu o vârstă,
Şi încă nu şti ce să faci
Că eşti încă imatură.

      Nu ai apreciat iubirea
Şi ai ales pe cel, ce te-a trădat,
Te-ai aliat cu cel, ce te-a minţit intr-una
Dar asta e, e viaţa ta.
       29 Octombrie. 2022