Te-am iubit, tu mai rănit
(Autor. Gabriel Răzvan Stoica)
Ne-am îndrăgostit frumos
Ca doi adolescenţi nevinovaţi,
Şi am ajuns să te iubesc
Cum n-am crezut vreodată c-o s-o fac.
Fără să stau puţin pe gânduri
Mi-am pus în palma ta inima mea,
Şi din acel moment am zis-o
Că tu eşti Mâţa mea, iubita mea.
Si-am început din clipa aceea să visez
Şi îmi doream cu nerabdare,
Să-mi fi îngerul meu pe veci
Şi să fim împreună în tot şi toate.
Mai luat cu tine şi mai dus în rai
Întreaga primavară, vară,
Ne-am bucurat de lumea noastră în doi
Lângă ai tăi, şi-ai mei, era ca-n basme.
Şi ce mult eu te-am iubit
Şi câtă încredere aveam în tine,
Dar ţie îţi păsa puţin
Erai aşa doar de decor, cu mine.
Eram noi doi, iar tu vorbeai cu el
Nu îţi păsa că mă răneşti,
Acasă, în vacanţă voi vorbeaţi
Iar eu plângeam că mă durea.
Şi am iertat, zicând, se-ntâmplă
Gândindu-mă că vei vedea,
Că te iubesc şi nu-i o glumă
Că vreau ceva de neuitat.
În braţe mă strângeai şi-mi povestea-i
Despre voi doi, cum aţi trăit,
Spunându-mi, de mă voi intoarce acolo
Eu multe lucruri voi schimba.
Că îl vei duce să-l tratezi
Că e bolnav de diabet,
Că multă grijă vei avea de el
Şi vei avea grijă să fie bine.
Pe mine mă durea enorm
Căci te iubeam din suflet,
Dar ţie nici nu îţi păsa
Erai în altă lume.
Şi ai plecat încet, tiptil
Nimic eu n-am ştiut,
Şi am strigat că mai trădat
Că mai minţit.
I-ai spus tot ce-a fost intre noi
Deşi tu mi-ai promis că taci,
Cuvânt nu ai avut, ţi-ai bătut joc
De sufletul meu curat.
Dar nu i-ai spus un singur lucru
Că te-am divinizat,
Că eu ţi-am fost un pansament, şi rana când ţi-am vindecat
Mai aruncat.
E bine, ăsta-i drumul tău
Nu veţi avea un viitor,
Îţi spun că singură tu vei rămâne
Cu lacrimi şi cu remuşcări.
Aşa ai alungat un suflet bun de lângă tine
Pentru unul ce te-a minţit,
La fel şi tu o să păţeşti, nu îţi doresc
Dar toate-n viaţă se plătesc.
7 Noiembrie. 2022
