Vorbesc,cu ploaia
(Autor.Gabriel Răzvan Stoica)
Afară plouă,este noapte
Cad picături reci pe pământ,
Stau singur şi privesc,cum se udă frunzele şi pomii
Şi plâng.
Mi-ar fi plăcut să fi aici cu mine
Să ne ţinem în braţe strâns,
Să fi plouat acum pe noi în noapte
Şi să ne spunem,Te iubesc.
Dar nu eşti,eu la tine ma gândesc
Vorbesc cu ploaia,ea mă ascultă,
O rog să ia pe picatura ei
Gandul şi dorul,să le aducă la tine.
Gândeşte-te te rog puţin
Ce bine noi ne potrivim
Ascultă ploaia,sunt lacrimile mele pentru tine
Te iubesc,nu mă părăsi.
14 August.2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu