Mă arde dorul
(Autor.Gabriel Răzvan Stoica)
Mă arde dorul rău în inimioară
Mă apasă rău în suflet,
Îmi curg din ochi lacrimi şiroaie
Şi totul e pustiu în jurul meu.
Nu înţeleg ce s-a întâmplat
Ce-ai vrut defapt tu de la mine,
Mai amăgit nu ştiu de ce
Ca să te-npaci cu el,ţi-ai bătut joc de mine.
Am investit în tine sentimente
Inima mea ţi-am pus-o-n palmă,
Nu m-am temut că îi vei face rău
Am fost convins că o vei îmbrăca-n iubire.
De ce dacă știai că îl iubeşti
Mai lăsat să mă îndrăgostesc de tine,
Nu te-ai gândit că mă răneşti
Că plâng şi sufăr din iuubire.?
Da te-am iubit ca un nebun
Sincer,curat,cu toată inima,
Te-am văzut îngerul divin,da Mâţa mea
Şi am crezut în tine.
Atâtea vise mi-am făcut
Tu mai încurajat să cred în iele,
Doar amăgiri,cu mine sufletul ţi-ai vindecat
Şi te-ai întors la el,şi ai uitat de mine.
Acum mi-au rămas amintirile
Şi dorul ce mă arde tare,
Sunt trist şi plâng,dar ce folos
Că nu mă vezi și nici nu îţi pasă de mine.
Aşa a fost să se întâmple
Să te cunosc,să mă răneşti,
Mi-e dor şi plâng mi-e gândul doar la tine
Dar ce folos că tu eşti în braţele lui.
13 August.2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu