Mă întreabă marea de noi
(Autor. Gabriel Răzvan Stoica)
M-am întâlnit cu marea
Abia ne aștepta,
Dar a rămas surprinsă
Că tu nu ma-nsoteai.
Ma luat în valul ei
Mi-a spus să o-nsotesc,
Să fim doar amandoi
Să vorbim în secret.
Ma văzut trist, și abătut
Cu ochii înlăcrimați,
Și ma-ntrebat de tine
Ce s-a întâmplat?.
N-am știut să-i răspund
Am izbucnit în plâns,
Că-mi este dor de tine
Dar tu nu mă auzi.
Marea ma mângâiat
Cu valul ei duios,
Și ma-ntrebat, ce este
De ce ai plecat?.
Of nu știu să-i răspund
Doar tu cunoști misterul,
Mă doare inimaLa o bere, relaxați
Îmi plânge suflețelul.
Și ea s-a întristat
Nu i-a venit să creadă,
Că ai plecat așa
Și că nu îți mai pasă.
I-am spus că te iubesc
Și încă țin la tine,
Și am rugat-o să aducă gândul meu
În inima și suflețelul tău.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu