Tu şti să te mai bucuri?

Tu şti să te mai bucuri?
(Autor .Gabriel Răzvan Stoica)

Se întîmpla de mult
În vremuri de departe,
Că astăzi a rămas
Acolo intr-o carte.

Un Om mergea pe stradă
Era tare încântat,
De Florile-nflorite
De pomii cei înalţi.

Se minuna spunind
-Doamne uite-o minune,
E totul prea frumos
Cum Soarele zîmbeşte
Cât de senin e Cerul.

Un Om se-apropie
Uimit de ce auzea,
Şi fără a sta pe gânduri
Pe Om il întrebă?.

-Ce se întîmplă frate
-Te tot miri, te crucesti,
De parcă n-ai vazut
Pomi, Soare, Flori?.

Se-opreste si-l ascultă
Pe Omul cel mirat,
Şi-n şoaptă ãi explică
Că na vazut asa ceva.

-Am fost fără vedere
Orb decând m-am născut,
Dar astăzi Dumnezeu
Ochii larg mi-a deschis..

-Te rog spune-mi străine
Undea-s putea găsi,
Biserica cea Sfînta
Domnului ai multumi?.

Strainul e păgân
Nu crede în Dumnezeu,
Dar uimit de poveste
Il luă pe Om de mînă
Si amîndoi intrară,
În Biserica cea Sfîntă.

Aprinse o luminare
La Domnu îngenunche,
Şi cu glasul, mai tare
Spuse-Doamne îţi multumesc.

Cel fără de credinţă
Se pocăi pe loc,
Şi anceput să creadă
În bunul Dumnezeu.

De aici să iei aminte
Să şti să apreciezi,
Florile, Cerul, pomii
Tot ce e lîngă tine,
Lumea în care trăieşti.

Şi uite aşa minunea
A fost înfăptuită,
Dumnezeu ne Iubeşte
Si pe toţi ne alintă.

25 Ianuarie. 2019